24.09.2010

Enciclopedie de istorie universală... / trad.: A. Balaci,... - Bucureşti: All, 2003. - 1296 p.

Secolul al XIX-lea a fost "secolul istoriei", atît din punctul de vedere al dezvoltării cantitative şi tehnice a studiilor istorice, cît şi în ceea ce priveşte influenţa decisivă exercitată de istorie asupra culturii şi, drept urmare, asupra formaţiei morale şi culturale şi asupra conştiinţei de sine a contemporanilor. Istoricii erau mari figuri publice şi îndeplineau sarcina, caremai devreme fusese a preoţilor şi a teologilor, de "mentori ai umanităţii": au impus marile modele colective de comportament şi, prin efortul lor de raţionalizare a evenimentului istoric şi prin al lor, "sens al istoriei" au răspîndit o calmă imagine a prezentului şi a viitorului, văzute într-o perspectivă care, în ciuda a toate, era aceea a progresului şi a libertăţii.

Ochoa, George. Ghidul [cronologic] ştiinţelor. - Bucureşti: All, 2000. - 444 p.


Din Introducere
Un calendar este o înregistrare a schimbării; Ghidul cronologic al ştiinţelor este înregistrarea unor schimbări tulburătoare. În nici o zonă a activităţii umane lucrurile nu s-au schimbat mai rapid, mai spectaculos şi mai ireversibil decît în ceea e priveşte cunoştinţele noastre despre universul fizic şi capacitatea noastră de a-l manipula.
Această carte înregistrează cronologic, din preistorie pînă în prezent, felul în care am ajuns să ştim ceea ce ştim despre natură. Nu este aşadar o întîmplare că o mare parte a acestei cărţi se referă la ultimele sute de ani, începînd cu secolul XVI, cînd oameni ca Galileo, Copernic şi Francis Bacon au provocat o importantă schimbare a felului în care se studia natura, schimbare cunoscută sub numele de revoluţie ştiinţifică.
Cartea cuprinde la fel de multe subiecte, pe cît perioade sau locuri. Ea urmăreşte evoluţia unpr discipline care sunt predate de obicei în şcoli - biologie, chimie, fizică şi geografie. Dar descrie şi progresul tehnologic, cel al ingineriei, al arheologiei, panteologiei, matematicii, medicinii, psihologiei, calculatoarelor etc.

Hulban Horia. Exercitii şi teste de limba engleză pentru competenţă şi performanţă. - Iaşi: Polirom, 2007. - 475 p.


Volumul Exerciţii şi teste de limba engleză pentru competenţă şi performanţă. Nivelurile începător-mediu-avansat îşi propune să ofere unei categorii foarte largi de cititori interesaţi de însuşirea limbii engleze un mare număr de exerciţii în vederea creşterii competenţei lor lingvistice şi îmbunătăţirii parametrilor perfomanţelor în utilizarea acestei limbi.Cele trei părţi ale volumului cuprind exerciţii cu grade diferite de dificultate, ce se adresează atît începătorilor, cît şi celor care au cunoştinţe medii sau avansate de limba engleză. În funcţie de rezultatul obţinut la testul iniţial de evaluare a cunoştinţelor, elevului/studentului i se recomandă un anumit pachet de exerciţii, care acoperă toate problemele gramaticii: fonetică, lexicologie, morfosintaxă.

22.09.2010

Paidos, Constantin. English grammar: theory and practice: în 3 volume. - Iaşi: Polirom, 2001


Limba engleză este o limbă de circulaţie internaţional. Din acest considerent apar diverse manuale, lucrări de învăţare a limbii engleze.
Astfel, această lucrare English Grammar este concepută în 3 volume. Volumul 1 presupune în paginile sale Verbul: The Indicative, Modal verbs, The Subjonctive, Conditional, The Imperative, The Passive Voice, The Infinitive, The Gerund, The Participle, The Sequence of Tenses şi Direct and Indirect Speech. Cel de-al 2-lea volum presupune: The Noun, The Article, The Adjective, The Pronoun, The Numeral, The Adverb, The Preposition, The Conjunction, The Interjection. Al 3-lea volum - Cheia exerciţiilor.
Sursa imaginii: www.polirom.ro

Limba germană pentru afaceri


Leca, Magdalena. Limba germană pentru afaceri / M. Leca, L. Constantinescu. - Iaşi: Polirom, 2004. - 288 p.

Lucrarea este destinată studenţilor de la facultăţile de ştiinţe economice şi oamenilor de afaceri ce au relaţii comerciale cu firme germanice. Autoqarele pun la dispoziţia începătorilor, dar şi a celor avansaţi, o metodă simplă prin care, în 200 de ore de curs, poate fi învăţată limba germană economică.
Lucrarea de faţă include termeni de specialitate, structuri specifice limbajului de afaceri, noţiuni gramaticale de bază, dialoguri, modele de scrisori comerciale.

21.09.2010

Ciuatacu, Sorin. Genul în germană şi engleză: contextul germanic / S. Ciutacu, I.-O. Apahideanu. - Iaşi: Polirom, 2005. - 206 p.


Din Cuvînt înainte
Volumul de faţă reprezintă rezultatul strădaniei şi preocupărilor îndelungate a doi autori care oferă publicului larg o carte de lingvistică avînd ca tematică genul substantivului în limbile germană şi engleză. Compararea categoriei de gen din engleză cu cea din germană majore, iar abordarea contrastivă este instructivă pentru cititori.
Moldele utilizate sunt descriptive, dar şi, cum spuneam, contrastive. Am doprit ca prezentarea sincronică să fie precedată de un excurs în istoria limbilor germnaă şi engleză, ca să ilustrăm evoluţia categoriei de gen într-o perspectivă istorică. Categoria genului este tratată teoretic din punct de vedere antropologic, dar şi genetic, dîndu-i-se cititorului impresia de continuitate.
Sursa imagini: www.polirom.ro

Brown, P. Întemeierea creştinismului occidental: triumf şi diversitate:200-1000 d.Cr. / trad.: H. Neumann. - Iaşi: Polirom, 2002- 357 p.


Din Cuvînt înainte
Europa se construieşte. Iată o mare speranţă, care se va înfăptui numai dacă se va ţine seama de istorie: o Europă fără istorie ar fi orfană şi nenorocită. Pentru că ziua de astăzi se trage din cea de ieri, iar ziua de mîine este rodul trecutului. Un trecut ce nu trebuie să paralelizeze prezentul, ci să-l ajute să fie diferit în fidelitate şi nu în progres. Între Atlantic, Asia şi Africa, Europa noastră există cu adevărat de o vreme extrem de îndelungată, desenată de geografie şi modelată de istorie, încă din timpurile cînd grecii i-au dat numele pe care-l poartă. Viitorimea trebuie să se sprijine pe aceste moşteniri care, încă din Antichitate, ba chiar din preistorie, au îmbogăţit Europa treptat, făcînd-o extraordinar de creativă în unitatea şi în diversiunea ei, inclusiv într-un context mondial mai amplu.
Carte include 3 părţi: Partea I: Imperiul şi urmările saşe. anii 200-500 d. Ch., Partea a II-a: Moşteniri divergente perioada 500-750 d. Ch. şi partea a III-a: Sfîrşitul lumii antice 750-1000 d. Cr.
Sursa imaginii:

Troc, Gabriel. Postmodernismul în antropologia culturală. - Iaşi: Polirom, 2006. - 355 p.


Din Cuvînt înainte
Cartea de faţă stă programatic sub semnul intermedierii. Subiectul ei principal, în primul rînd postmodernismul, impune clarificarea unor legături şi filiaţii, a unor genealogii şi înrudiri între fenomene culturale, istorice, politice şi sociologice dintre cele mai diverse. Atunci cînd survine conceptul de "postmodernism" evocă automat "modernul", cu întreaga sa suită conceptuală şi terminologică. Apelat de postmodernism pentr a se explica din nou, modernul, odată supus interogaţiei, devine problematic, chemînd la rampă, pentru delimitare, termeni vagi, ca "tradiţional" sau "premodern", ori termeni ce aparţin succesiunii clasice în studierea istorie sau artei: "renaştere", "baroc", "iluminism", "realism", "romantism", "modernism", "avangardism" ş. a. m. d. Însă, dacă în mod convenţional continuăm să credităm aceste delimitări - cel mai adesea din motive pragmatice -, în schimb, supoziţia profundă care le subîntinde - cea a rupturii radicale a modernului faţă de vechi şi a înnoirii infinite - a fost puternic şubrezită de postmodernism.
O a doua intermediere este cea între cititorul român şi domeniul antropologiei culturale - o disciplină mai puţin cunoscută în spaţiul ştiinţific şi cultural. Ceea ce nu presupune că domeniul în cauză, cunoscut sub acest nume în special în Statele Unite, este scutit de controversele spefice azi oricărei discipline academice tradiţionale.
Sursa imaginii: www.polirom.ro

Wolf, Eric R. Europa şi populaţiile fără istorie / Eric R. Wolf, trad.: Radu Săndulescu. - Chişinău: Arc, 2001. - 507 p.


Prefaţă
Cartea de faţă se străduieşte să treacă liniile de demarcaţie ce separă diferitele discipline umane şi să anuleze graniţele dintre istoria occidentală şi cea neoccidentală. Ea a fost scrisă cu convingerea că o mai bună înţelegere a condiţiei umane este acum la îndemîna proastă.
Proiectul cărţii de faţă a rezultat din reevaluările intelectuale ce au marcat sfîrşitul anilor '60. El a avansat cu ocazia unui de cercetare în Anglia în intervalul 1973-1974, ca urmare a acordării unei burse de către Fundaţia Naţională pentru Ştiinţe Umaniste.

20.09.2010

Gosse, Ph. Istoria pirateriei / trad. din lb engl: L. Leviţchi. - Bucureşti: Ed. Politică, 1975. -312 p.


Despre carte:

Unul din subiectele pasionate pentru literatură, ca şi pentru cinemtografie, este istoria pirateriei. autorul englez Philip Gosse a scris o carte dedicată acestei teme, apărută într-o primă ediţie în 1932, reeditată apoi în 1954.

Ce se înţelege prin piraterie, noţiune care derivă din greaca clasică, preluată apoi de limba latină sub forma de pirata? O formulare mai pedantă, ţinînd de dreptul penal şi de dreptul internaţional, defineşte pirateria ca pe acţiune în mare efectuată de către echipajul unei nave în scopul jefuirii unei alte nave. Nava care a săvîrşit acte piratereşti poate fi prită de navele de război sau de comerţ ale oricărui stat. Încărcătura ei este susceptibilă de confiscare, iar echipajul paote fi judecat conform statului care l-a făcut prizonier.

Pastoureanu, Michel. Albastru: Istoria unei culori / trad. din lb franc.: Em. Galaicu-Păun. - Chişinău: Cartier, 2006. - 232 p.


Culoarea nu este atît un fenomen natural, cît un construct complex, rebel la orice generalizare, dacă nu chiar la orice analiză. Ea pune numeroase probleme, una mai dificilă decît alta. Iată de ce, neîndoielnic, rare lucrări serioase îi sunt consacrate; şi mai rari sunt cei care-şi proiectează, cu prudenţa şi pertinenţa necesare, studierea acesteia într-o perspectivă istorică. Numeroşi autori preferă să jongleze cu spaţiul şi timpul, în căutarea unor prtinse adevăruri universale sau arhetipale ale culorii. Or, pentru un istoric acestea nu există. Culoarea este în primul rînd un fapt de societate. Nu există adevăruri transculturale ale culorii, cum arvrea să lase să se creadă anumite lucrări ce se sprijină pe o cunoaştere neurobiologică prost digerată sau versate într-o psihologie ezoterizantă de duzină. Din nefericire, asemenea cărţi încearcă, într-o manieră nefastă, bibliografia subiectului în cauză.
Sursa imagini www.cartier.md

Demurger, Alain. Cavalerii lui Christos / trad. din lb franc.: Ovidiu Pecican. - Chişinău: Cartier, 2003. - 460 p.


Despre această carte
Nu există în franceză o sinteză despre ordinele religios-militare. Această carte nu are altă ambiţie decît aceea de a prezenta o privire de ansamblu asupra istoriei acestor ordine în timpul perioadei medievale, perioadă care le-a văzut născîndu-se, dezvoltîndu-se şi intrînd în declin. Autorul cărţii a vrut să demonstreze că există o "familie" a ordinelor religios-militare, şi de aceea, prezintă în două părţi cronologice indinspensabile o vedere sintetică asupra diferitelor aspecte ale organizării şi vieţii ordinelor, cu riscul aproximărilor şi, fără îndoială, al erorilor.
Documentarea şi literatura istorică, deşi ambundente, sunt inegale şi dispersate. Părţi întregi ale arhivelor ordinelor, înŢara Sfîntă sau în Spania, au dispărut; anumite ordine, mai puţin importante, sau foarte rău documentate. În fine, orientările diferite ale diverselor şcoli istorice fac dificilă sinteza: forfoteala actuală a producţiei spaniole este de un mare interes, dar istoricii acestei ţări s-au întors esenţialmentte către studiul patrimoniului ordinelor, ceea ce, fără îndoială, nu este partea cea mai originală a istoriei lor; la fel, producţia franceză este bogată în studii locale şi regionale.
Sursa imaginii: www.cartier.md

Premare, Alfred-Louis de. Originile islamului: Între scriitură şi istorie / trad. din lb franc.: M. Anghelescu. - Chişinău: Cartier, 2004. - 548 p.


Sursa imaginii: www.cartier.md

Nota traducătorului
În acest volum sunt utilizate datele în două calendare: cel creştin, anii fiind notaţi înainte de Christos (sau de era noastră) şi după Christos, şi cel musulman, care socoteşte anii de la hegira şi în acest caz cifrele respective sunt urmate de sigla H.
Numele geografice utilizate în text sunt redate în ortografria tradiţională românească, dacă e vorba de nume cunoscute şi intrate de mult în uz (Cairo, Beirut, Tripoli, Ierusalim); în toate celelalte cazuri, numele respective au fost notate într-o ortografie care redă, într-o formă simplificată, grafia originară.
O biografie istorică a lui Mahomed este poate imposibilă dată fiind natura izvoarelor islamice. Dar este oare nevoie de a trece prin scrierea unei "biografii a luiMahomed" pentru a înţelege şi a prezenta originile islamului? Izvoarele islamice sunt ele, într-o parte a lor, deturnate?
Această lucrare nu este deci o biografie a lui Mahomed, deşi unele elemente ale biografiei sale apar aici. Este un eseu care se doreşte documentat asupra fundamentelor islamului aşa cum a apărut el în istorie.

Istoria universala: în 2 vol. /J. Guilaine,... trad.: Ş. Velescu, M. Cazanacli. - Bucureşti: Univers enciclopedic, 2005


Acest studiu include 2 volume.

Volumul 1: De la origini pînă la sfîrşitul marilor imperii
Preistoria fascinează. Cărui fapt trebuie să-i atribuim admiraţia pe care o exercită de cîţiva ani încoace. Congresele internaţionale şi răsunetul lor în opinia publică, expoziţiile, o deschidere mai largă a mijloacelor de informare faţă de problemele de arheologie preistorică au contribuit desigur să o facă mai accesibilă şi mai populară. Jean Guilaine, unul din autorii acestei lucrări afirmă că "fiind vorba despre Lumea Veche, am dorit să includem problemele legate de originile metalurgiei şi, în această calitate, Europa din epoca metalelor este prezenză datorită bogăţiei însăşi a protoistoriei vechiului continent. În acelaşi fel în Asia, etapa esenţială pe care o constituie accesul la scriere şi la oraşe ne-a părut că merită desfăşurări substanţiale."
Volumul 2: De la Evul Mediu la Secolul Luminilor
Lupta dintre marile imperii organizate şi popoarele invadatoare este una dintre constantele istoriei mondiale. Dar ritmul migraţiei popoarelor este diferit după epoci: este vorba cînd o penetrare lentă care transformă treptat vechile civilizaţii, cînd de o năvală brutală şi fără viitor sau chiar de un uimitor succes al unei minorităţi de invadatori reuşind să-şi impună puterea asupra a mii de oameni. Astfel se prezintă perioada care ţine din sec. IV pînă la anul 1000; ea se caracterizează prin accelerarea şi simultaneitateainvaziilor.

Troia, Luana. Cartea veche între fascinaţie şi cunoaştere. - Iaşi: Princeps, 2005. - 169 p.


Lucrarea de faţă presupune cărţi cu ex-libris şi dedicaţii existente în colecţiile Bibliotecii "Gh. Asachi" Iaşi.
Dorinţa de a prezenta colecţiile Bibliotecii "Gh. Asachi" într-o altă formă, în care să predomine imaginea cărţii, a stat la baza acestei lucrări. Interesul manifestat de cei care vizitează sediul bibliotecii faţă de colecţiile de carte veche şi în acelaşi timp atracţia lor pentru aceste punţi peste secole ale culturii umane au constituit imboldul necesar pentru realizarea acestui volum.
Primul capitol cuprinde cărţi vechi cu ex-libris, mici însemnări care fac atît de uşoară apropierea dintre carte şi om peste timp şi spaţiu. Aceste "acte de posesiune" apar odată cu primele cărţi, dovedind prin formularea "ex meis libris" că o carte aparţinea unei anumite persoane fie că avea sau nu o colecţie bogată de cărţi.
Capitolul 2 include dedicaţiile şi însemnările de pe cărţile de secol XX, avînd în vedere însemnările autografe ale unor scriitori români importanţi (Otilia Cazimir, George Lesnea, Ion Pillat, Aron Cotruş, Magda Isanos, George Bacovia etc.) sau istorici (A. D. Xenopol) sau oameni de litere moldoveni (N. Ţaţomir).
Capitolul 3 ilustrează cîteva ediţii de lux care au o legătură deosebită, gravuri realizate cu mare fineţe, autori celebri în literatura universală.

Spania: Ghid complet. - Oradea: Aquila'93, 2001. - 431 p.


Acest ghid combină interesul şi entuziasmul a doi dintre cei mai cunoscuţi din întreaga lume: Insight Guides, ale cărui titluri au impus încă din 1970 standartele ghidurilor de călătorie ilustrate şi Canalul Discovery, aflat pe primul loc în lume ca sursă de informaţii nonfictive, transmise prin intermediul unui program de televiziune.
Ghid complet: Spania este structurat pentru a oferi o modalitate de cunoaştere a Spaniei şi a oamenilor săi şi pentru a-i orienta pe cititori prin locurile de interes. TRebuie să cunoaşteţi trecutul ţării. Capitolul Caracteristici - cu bandă galbenă - acoperă istoria şi cultura ţării printr-o serie de informaţii interesante.
Capitolul Destinaţii - cu bandă albastră - oferă un ghid al punctelor de atracţie. Locurile de un interes deosebit sunt numerotate şi plasate pe hărţi viu colorate.
Capitolul Sugestii de călătorie - cu bandă roşie - oferă informaţii binevenite unei călătorii: hoteluri, restaurante, etc.

Theodorescu, Răzvan. Civilizaţia românilor între medieval şi modern: orizontul imaginii: 1550-1800. - Iaşi: Princeps Edit, 2006. - 517 p.


Despre aceasctă carte:

Există cîteva pasaje, în sinteza ultimă de istorie a românilor datorată învăţatului, unde opiniile sale sunt întrevăzute cu limpezime. Dincolo de împrejmurarea că unul dintre volumele acesteia debutează cu evocarea evenimentelor şi a oamenilor de la mijlocul veacului al XVI-lea - "secol de istorie modernă faţă de evul mediu ce fusese pînă atunci" -, pentru Iorga expresiile ideologice ale unor fapte politice din vremea lui Mihai Viteazul sau a ultimilor Mihneşti domnind la Bucureşti şi Iaşi aparţineau unei alte ordini decît aceea medievală,ţintind la forme monarhice moderne: astfel, celebrul fiu al lui Pătraşcu cel Bun, cucerind Moldova "se ţinea la ideia, nouă, stăpînirii ambelor ţări româneşti de aceeaşi familie, rezultat al unei conştiinţi naturale în sensul modern", în timp ce, spre 1620, odată cu Radu Mihnea - a cărui politică, atitudine şi orientare culturală ăşi găseau originile în epoca domniilor muntene şi moldovene ale strămoşilor săi imediaţi, Alexandru al II-lea Mirce şi Petru Şchiopul, dintr-a doua parte a secolului al XVI-lea - "un întreg capitol de ev mediu se încheie...", căci "în forme ca ale Apusului, de strictă ordine de stat, el inaugura în ambele ţări un regim, imitat de toţi urmaşii, care e al monarhiei moderne".

De la Renaştere până la Iluminism: 1492 - 1789. Personalităţi care au schimbat istoria lumii. - Bucureşti: Rao, 2003. - 327 p.

Despre această carte:
Principala caracteristică a Renaşterii - dezvoltarea Occidentului în plan politic, economic şi cultural - este rezultatul energiei, al talentului, al "virtuţii", aşa cum obişnuiau umaniştii italieni să spună, al unor personalităţi de excepţie care şi-au marcat epoca: Francis I şi Carol Quintul, care aruncă Europa în frămîntările unei rivalităţi ce nu va înceta decît în secolul al XVIII-lea: Rafael, Durer, Leonardo da Vinci, Michelangelor, punînd bazele perspectivei, iniţiază o nouă modalitate de reprezentare a lumii: Erasm şi umaiştii se află la originea unei noi concepţii despre om. Această formidabilă răsturnare de situaţie, vizibilă în literatura scrisă de acum în limba populară, aşa cum o demonstrează operele lui Shakespeare, Cervantes şi Rabelais, atinge deopotrivă şi domeniul religios, a cărui unitate se destramă o dată cu Reforma iniţiată de Luther şi Calvin. Perioadă religioasă prin excelenţă, Renaşterea oferă o serie de exemple de credinţă dusă la extrem - la protestanţi (Muntzer), ca şi catolici (Terza din Avila, Jean de la Croix) - dar idealul de toleranţă este deja prefigurat de Montaigne. Copernic, Galilei, Harvey, Descartes, Spinoza şi alţii afirmă posibilitatea unei noi gîndiri ştiinţifice, descătuşate din limitele impuse de modul în care Biserica interpăretează Scriptura.

Holloway, David. Cartea eseţială privind tehnicile de estetizare a locuinţei. - Bucureşti: Aquila'93, 2000. - 256 p.

Despre această carte:

La începutul fiecărui capitol, o secţiune de "sumar" vă oferă un rezumat scurt al informaţiilor pe care le veţi întîlni în paginile următoare, un ghid privind timpul necesar pentru încheierea operaţiei şi nivelul depregătire recomandat. În cadrul fiecărui capitol veţi găsi pagini cu "opţiuni" care vă vor ajuta să alegeţi materialele pentu operaţie şi vă vor oferi idei de design. După ce v-aţi hotărît cu privire la decoraţiile pentru cameră, urmaţi paginile pas cu pas pentru a vă însuşi tehnicile. Referirile la alte pagini vă vor ghida spre instrucţiuni de pregătire pertinente sau spre tehnici suplimentare care vă vor ajuta la definitivarea lucrării. Fie că doriţi să realizaţi o singură operaţie, fie că doriţi să combinaţi tehnici pentru a pune în practică ideile proprii, tot ajutorul şi toate sfaturile de care veţi avea vreodată nevoie sunt la îndemînă.

18.09.2010

Fitzgerald, Francis Scott. Marele Gatsby / Francis Scott Fitzgerald, trad. de Mircea Ivănescu; postf. de Mircea Mihăieş. - Iaşi : Polirom, 2007.


Prima ediţie: 1925.
Titlu original: The Great Gatsby.
Romanul poate fi găsit la Biblioteca Municipală “B. P. Hasdeu” în limba română şi engleză. Varianta cărţii în limba engleză este editată de editura Longman, 1995.
Marele Gatsby este un clasic al literaturii americane. Fascinanta relatare a lui Nick Carraway, despre ascensiunea şi decăderea carismaticului său vecin, în timpul unei singure veri, a ajuns să simbolizeze excesele şi falsele promisiuni ale unei întregi decade. Extraordinarele motive vizuale – ochii visători din poza de pe panou, pustiul cenuşiu dintre metropolitanul New York şi hedonista Long Island, nuanţele de albastru şi auriu din decorul casei lui Gatsby – se combină cu imagini ale “epocii jazzului” şi ale angoaselor privind schimbările sociale, specifice modernismului american. Gatsby, ruşinosul produs al “concepţiei sale platonice despre sine”, a devenit sinonim cu, nici mai mult, nici mai puţin decît, Visul American.

Din antichitate pînă în Evul Mediu: 1800 î. Hr. - 1492. Personalităţi care au schimbat istoria lumii. - Buc.: Rao, 2001. - 313 p.

Prefaţă
Cum să explici naşterea şi înflorirea lumii elenistice fără a analiza personalitatea lui Alexandru cel Mare? Care ar fi fost istoria Europei fără Augustus sau Carol cel Mare? Care ar fi fost destinul Angliei fără William Cuceritorul?
Fiecare epocă îşi are personalităţile sale, s-ar putea spune, atît de multe evenimente şi schimbări sunt indisolubil legate de cei care le-au iniţiat sau le-au realizat. Istoria lumii este cea a bărbaţilor şi femeilor de excepţie.
Astfel, primele mari religii şi primele organizări sociale coerente sunt acompaniate de apariţia "părinşţilor fondatori", personaje cu o biografie mai mult sau mai puţin mitică (Avraam, Hammurabi, Buddha, Lao-tse etc.). În mod similar, primele regate, dinastii sau civilizaţii poartă amprenta fie a unui faraon (Ahnaton, Ramses), fie a unui mare rege (Darius I), fie a unui poet (Homer).
Primele construcţii statale au fost opera unui Alexandru cel Mare, Asoka, unificatorul Indiei, Shih Huang-ti şi Liu Pang, creatorii Chinei, Cezar, Augustus, în al cărui imperiu se realizează unificarea religioasă prin apariţia unei noi religii - creştinismul - cuvîntul lui Iisus fiind răspîndit mai ales de Pavel sau de Augustus.
În lucrare sunt descrise personalităţi precum: Avraam, Hammurabi, Ramses al II-lea, Moise, David, Solomon, Homer, Nabuconodonosor, Buddha, Lao-Tse, Socrate etc.
Sursa imaginii: www.raobooks.com

17.09.2010

Palmowski, Jan. Dicţionar de istorie universală contemporană. De la 1900 pînă azi. Vol. 1: A-J, Vol. 2: K-Z / trad. S. Ceauşu. - Bucureşti: All, 2007.


Dicţionarul de istorie universală contemporană este o ediţie revizuită şi actualizată a Dicţionarului de istorie universală a secolului XX, care a fost completat în 1996. Obiectivul primei ediţii de a prezenta articole ample şi explicative la cele mai înalte standarte de acurateţe constituie şi punctul de plecare al acestei a doua ediţii. Această ediţie conţine peste 100 de articole noi. Acestea prezintă şi analizează personalităţi care au avut un impact semnificativ în politica mondială, precum George W. Bush, Vladimir Putin şi Junichiro Koizumi. În cadrul articolelor sunt dezbătute concepte precum războiul împotriva terorismului, SIDA şi globalizarea. Şi în fine, ele prezintă noi organizaţii internaţionale precum Organizaţia Mondială a Comerţului. În acest sens, o îmbunătăţire majoră adusă dicţionarului este alocarea unui spaţiu mai amplu UE şi tratatelor care au stat la baza înfiinţării UE. Acest fapt reflectă importanţa sa politică şi economică crescîndă în Europa.
Alte 1600 de articole din prima ediţie au fost verificate pentru acurateţea informaţiei. în timp ce 850 de articole au fost actualizate şi revizuite. Istoria fiecărei ţări a fost extinsă pentru a reflecta cele mai recente evoluţii.
Sursa imaginii: www.all.ro

Stan, Magda. 101 personalităţi şi evenimente istorice / M. Stan, C. Vornicu. - Bucureşti: Niculescu, 2007. - 236 p.


Această lucrare se adresează elevilor care studiază istoria, cadrelor didactice care predau această disciplină de învăţământ, dar şi publicului larg interesat de istoria universală sau de istoria românilor. În cuprinsul ei sunt reunite biografiile a 101 personalităţi care de-a lungul timpului s-au afirmat în plan politic şi/sau militar, precum şi descrierea a 101 de evenimente care au influenţat lumea la un moment dat istoria naţională sau a lumii (Adrian, Alexandru cel Bun, Alexandru Macedon, Attila, N. Bălcescu, Otto Eduard Leopold von Bismarck, Cezar, Winston Churchill etc.)
Selectarea celor 101 de personalităţi ale căror biografii sunt expuse în cadrul lucrării s-a dovedit un demers deosebit de dificil datorită marelui număr de opţiuni posibile.
Sursa imaginii: www.niculescu.ro

16.09.2010

Brunaux, Jean-Louis. Druizii. Filosofi printre barbari / J.-L. Brunaux; trad.: Sorina Dănăilă. - Chişinău: Cartier, 2007. - 464 p.


Introducere

Cine nu s-a întrebat, măcar o dată, la lectura benzilor desenate cu Asterix, cîtă realitate istorică există în figura severă şi totuşi simpatică a druidului Panoramix? Imaginea clasică a acestuia ni-l înfăţişează mai tot timpul pe cale de a pregăti poţiunea magică, într-un ceaun mare de tot. Dacă nu, cu o seceră de aur în mînă, îl vedem petrecîndu-şi mare parte din timp cutreierînd pădurea, în căutarea de vîsc. Această ocupaţie secundară, pe care intriga insistă mai puţin decît asupra celei dintîi, trezeşte, în spiritul francezului, amintirile de pe vremea cînd mergea la şcoală... Imaginea aceasta, niţel artificială, concentrată pentru a ilustra un pasaj celebru din Plinius cel Bătrîn, mare enciclopedist latin, face trimitere, la rîndul ei, la gravuri mai vechi, din secolul XIX, foarte des difuzate de ediţiile populare. Aici, druizii ceva mai înspăimîntători, bîntuind păduri neliniştitoare, se agită în preajma unui dolmen.

Cine sint druizii? Inca din Antichitate, ei stirnesc un mare interes si ramin enigmatici. Daca ei insisi au cultivat misterul, miturile si ideologia au contribuit si mai mult, pe durata celor doua mii de ani care s-au scurs de la disparitia acestora, la estomparea imaginii lor. Preoti, magicieni, ghicitori, maestri ezoterici: functii care le-au fost atribuite sint pe cit de diverse, pe atit de contradictorii.

Cercetarea de fata ia, asadar, forma unei anchete aproape politiste in care toate pistele sint deschise si toate indiciile puse la contributie. Autorul trebuie sa se intoarca in timp pina la cele mai vechi mentiuni despre druizi, cind ei erau considetati de catre grecii antici drept filosofi, pentru a le descoperi originea la inceputul primului mileniu inaintea erei noastre.

Odata cu ei, se contureaza si o noua imagine a Galiei, departe de prejudecatile si imaginile Epinalului.

Sursa imaginii: www.cartier.md

Pastoureanu, Michel. Ursul: Istoria unui rege decăzut / M. Pastoureau; trad.: Em. Galaicu-Păun. - Chişinău: Cartier, 2007. - 464 p.


Sursa imaginii: www.cartier.md
"Nici un alt animal nu este mai abil în a face rău". Pliniu cel Bătrîn, "Istoria naturală"
Istoricul faţă cu animalul
Să fi fost Carol cel Mare cel mai înverşunat duşman al ursului pe care l-a cunoscut Europa? Istoricul este în drept să-şi pună această întrebare, într-atît de numeroase au fost masacrele acestei fiare pe vremea domniei sale. În Germania, acestea capătă un caracter sistematic în souă rînduri, în 773 şi în 785, de fiecare dată după o serie de campanii victorioase împotriva saxonilor. Cu siguranţă, viitorul împărat n-a omorît niciodată un urs cu mîinile sale, chiar dacă a fost, după spusele cronicarilor, un vînător redutabil, dar soldaţii săi, acţionînd sub ordinele sale, se dedau în pădurile Saxoniei şi Thuringiei unor goane distrugătoare de avengură.

La drept vorbind, duşmanii ursului nu sunt atît Carol cel Mare şi cetele sale, cît prelaţii şi clericii ce-i înconjoară. Ei sunt cei care i-au declarat război celui mai puternic dintre toate animalele prezente pe solul european şi au decis exterminarea sa, cel puţin pe pămînt german. Şi asta, dintr-un motiv exact: la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în toată Saxonia şi în regiunile învecinate, ursul este uneori venerat ca un adevărat zeu, constituind obiectul de cult care poate lua forme frenetice sau demoniace, în special printre războinici. Trebuie neapărat eradicate pentru a converti popoarele barbare la religia lui Christ. O sarcină dificilă, aproape imposibilă, deoarece cultele respective nu sunt nici de dată recentă, nici de suprafaţă. Ele vin de departe, de foarte departe, cu siguranţă din timpurile anterioare perioadei romane - mai mulţi autori latini fac deja aluzie la acestea -, şi sunt încă prezente de-a binelea în Germania profundă din epoca caroligiană.